Secretul tăbliţelor de la mănăstirea Sinaia

În Sinaia, trei obiective merită întreaga atenţie: munţii Bucegi, Castelul Peleş şi mănăstirea Sinaia. Acestea sunt elementele care au adus staţiunii Sinaia supranumele de “Perla Carpaţilor”. Aici a apărut una dintre cele mai controversate enigme ale istoriei românilor: tăbliţele cu scriere dacică.
În 1875, Carol I hotărăşte să ridice Castelul Peleş din Sinaia. În timpul excavaţiilor pentru clădire, s-a descoperit un tezaur format din 200 de table scrise în relief, în greutate totală de aproximativ 1.500 kg. Plăcile erau acoperite cu inscripţii ciudate, cu figuri umane şi cu animale. În acel moment, România se pregătea să-şi câştige independenţa, intrând în război împotriva Imperiului Otoman.
Pe plăci e scrisă istoria Daciei
În acest context, Carol I hotărăşte să facă pe plumb copii ale tăbliţelor şi să topească tezaurul pentru susţinerea războiului. Copiile tăbliţelor au fost depozitate la mănăstirea Sinaia, unde au stat ascunse peste o jumătate de secol. În 1947, sunt mutate, fără a fi cercetate, în subsolul Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”, din Bucureşti, unde se află şi astăzi. În anii ’70, o echipă de specialişti primeşte ordin să descifreze scrierea până la 14 iulie anul 1978. Rezultatul muncii lor a rămas însă necunoscut. În 2003, apare o carte despre tăbliţele de la Sinaia.
Puse cap la cap, acestea ar reprezenta o istorie a Daciei, din străvechime până la Decebal. Cartea produce un scandal în mediile academice. Oficial, se spune că toate tăbliţele sunt falsuri realizate dintr-un patriotism exacerbat. Investigaţiile au continuat totuşi, în urma descifrării unor nume de pe tăbliţe. Se ştie azi că placa numărul 21, de exemplu, reprezintă planul cetăţii Sarmizegetusa, de pe vremea lui Burebista.
S-a mai descoperit că pe placă numărul 84 este tot cetatea Sarmizegetusa, dar de pe vremea lui Decebal. Plăcile au fost turnate în secolul al XIX-lea, conform testărilor de laborator. Concluzia: era imposibil ca în secolul al XIX-lea cineva să ştie ce se va descoperi în veacul următor şi să reprezinte aceste date din viitor pe nişte plăci din plumb. Adică, plăcuţele sunt copii ale unor originale antice, făcute de daci.

A fost construită în secolul al XVII-lea
Mănăstirea Sinaia, supranumită “Catedrala Carpaţilor”, datează din secolul al XVII-lea şi este prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul mănăstirii este Spătarul Mihail Cantacuzino care, împreună cu mama lui, Elena, şi cu sora sa, Stanca, a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în ţara Românească să construiască o mănăstire în Carpaţi, care să poarte numele Muntelui Sinai. Aceasta este mănăstirea Sinaia.