Secretele memoriei

Subiect: Secretele memoriei Sam Ian 31, 2009 6:41 am

Ce este memoria? Cea mai bună definiţie pe care ne-o pot oferi deocamdată neurologii este aceasta: o memorie e un model de conexiuni între neuroni stocat în creier.
Există o femeie de 41 de ani, o asistentă cu funcţie administrativă din California, cunoscută în literature medicală doar sub numele de "AJ", care îşi aminteşte aproape fiecare zi din viaţa ei, de la vârsta de 11 ani.

Există un bărbat de 85 de ani, tehnician de laborator pensionat, pe nume "EP", care îşi aminteşte doar cel mai recent gând al lui. E posibil ca ea să aibă cea mai bună memorie din lume. El ar putea s-o aibă pe cea mai proastă.

"Memoria mea se revarsă ca un film, nonstop şi incontrolabil" - spune AJ. Ea îşi aminteşte că la ora 12:34, duminică, pe 3 august 1986, un tânăr pe care îl iubea la nebunie i-a dat un telefon. Îşi aminteşte ce s-a întâmplat în serialul Murphy Brown, pe 12 decembrie 1988. Şi îşi aminteşte că pe 28 martie 1992 a luat prânzul cu tatăl ei la Hotelul Beverly Hills.

Îşi aminteşte evenimente mondiale şi drumuri până la băcănie, cum era vremea şi emoţii personale. Practic, fiecare zi este acolo. Nu e un om uşor de pus în încurcătură. De-a lungul anilor, au existat câteva personae cu o memorie neobişnuit de bună. Kim Peek, savantul de 56 de ani care a inspirat filmul Rain Man, a memorat, se pare, aproape 12.000 de cărţi (citeşte o pagină în 8 până la 10 secunde).

"S", un jurnalist rus studiat timp de trei decenii de neuropsihologul Aleksander Luria, îşi putea aminti şiruri de cuvinte, numere şi silabe fără sens incredibil de lungi, ani de zile după ce le auzise pentru prima dată. Dar AJ este unică. Memoria ei extraordinară nu e pentru întâmplări sau chipuri, ci pentru propria sa viaţă. Într-adevăr, memoria ei inepuizabilă pentru detalii biografice este fără precedent şi atât de puţin înţeleasă, încât James McGaugh, Elizabeth Parker şi Larry Cahill, neurology la Universitatea din California, Irvine, care o studiază de şapte ani, au fost nevoiţi să inventeze un nou termen medical pentru a descrie situaţia ei: sindrom hipertimestic.

EP are 1,80 m, părul alb pieptănat cu o cărare perfectă şi urechile neobişnuit de lungi. Arată bine, este prietenos şi graţios. Râde mult. La prima vedere, pare bunicul perfect. Dar cu 15 ani în urmă, virusul herpes simplex şi-a croit drum prin creierul său, golindu-l de miez ca pe un măr. La momentul când virusul îşi terminase traseul, două porţiuni de materie cenuşie de mărimea unei castane, din lobii temporali mediani, dispăruseră şi, odată cu ele, şi cea mai mare parte a memoriei lui EP.

Sursa: National Geographic